Evolutia Sufletului

Mesaj de la Arhanghelul Mihail / Ronna Herman

Transmis prin Ronna Herman,
( ii multumim Alexandrei pentru traducere)


Prea iubiti maestri, trebuie sa va extindeti capacitatea de Iubire/Lumina, astfel incat sa cuprinda intreaga Creatie: Iubirea fata de natura, Iubirea fata de animale; Iubirea pentru omenire, Iubirea fata de cei pe care ii considerati dusmani si, cel mai important, Iubirea fata de Sine. Asta, pentru ca, in esenta, intreaga Creatie face parte din voi si voi sunteti o fateta a Creatorului Suprem. Expansiunea Constiintei Dumnezeiesti conduce la o extindere a campului vostr auric – a radiatiei voastre luminoase. Pe parcursul timpului, din ce in ce mai multi dintre voi veti dezvolta o stralucire atat de puternica si de expansiva, incat va incepe sa aiba un efect pozitiv asupra celor care va inconjoara. – si, in cele din urma, asupra Pamantului si a omenirii. Un numar mare de Suflete mai avansate au dobandit deja aceasta capacitate. In orice caz, trebuie sa retineti ca nu puteti da mai departe ceva ce nu v-ati asumat ca apartinandu-va. Tineti minte si asta: o parte importanta a misiunii voastre pe Pamant este aceea de a intensifica Lumina dimensiunilor inferioare. Expansiunea constiintei Sufletului conduce la o extindere a campului auric – atat in intensitate cat si ca sfera de influenta.
Un aspirant pe Cale trebuie sa urmareasca atat exersarea lumii interioare, cat si a celei exterioare. Trebuie sa va straduiti sa deveniti un observator constient a ceea ce se intampla in jurul vostru. Este de importanta vitala sa va antrenati pentru a deveni complet implicati, avand o constiinta atenta a evenimentelor fizice din viata de zi cu zi, invatand, in acelasi timp, sa procesati tiparele de frecvente armonioase si discordante, cu care va confruntati. Apoi, trebuie sa actionati corespunzator. Practicarea disciplinei emotionale si mentale este si ea foarte importanta, atunci cand cautati sa dobanditi stapanirea cu maiestrie a Sinelui. Nu trebuie sa intoarceti spatele lumii si experientelor de viata, ci sa le confruntati direct. Oricum, este vital sa invatati sa vedeti viata dintr-un punct de vedere superior . Indrazniti sa aveti o vedere de ansamblu si sa nu va lasati prinsi in capcana  micilor povesti dramatice.
Logica reprezinta o functie a corpului fizic mental si a mintii voastre. Amintiti-va, cunoasterea sau teoriile pe care le acceptati ca reprezentand adevarul vostru trebuie experimentate, pentru a putea dobandi intelepciunea cuprinsa in informatiile pe care le poarta. Inspiratia este furnizata de Sinele vostru Superior si de Inima voastra Sacra. Trebuie sa invatati sa fiti atenti la impulsurile care vin de la Mintea voastra Sacra si de la Inima voastra Sacra, sau la informatia care vine de la fateta predominanta a Sinelui vostru Superior, pentru ca veti invata treptat sa comunicati cu Fiintele taramurilor superioare, dobandind astfel intelepciune cosmica.

La inceput a existat comunicare cu si intre ghizi si gardieni spirituali de grup, specializati. In timp, acest dar sau aceasta capacitate s-a pierdut. Pe masura ce omenirea s-a scufundat mai adanc in constiinta materiala, ea a fost covarsita de senzatiile celor cinci simturi si, treptat, a incetat sa mai caute in interior, sentimentul conexiunii la taramurile mai inalte ale constiintei. A treia si a patra dimensiune, ca dimensiuni inferioare, nu sunt luminoase si clare. Exista un strat acoperitor, cetos. Acele Suflete care traiesc in acest mediu nu isi dau seama de asta, pentru ca sunt obisnuite cu starea de constientizare. Realitatea dimensiunilor a treia si a patra poate fi asemanata cu existenta intr-un labirint intunecos, in care iti cauti pentru totdeauna calea care sa te duca inapoi la Lumina pura a constiintei. Aceasta ceata incepe sa se dizolve treptat, atunci cand treceti la sub-nivelele mijlocii ale celei de-a patra dimensiuni, lumea voastra devenind din ce in ce mai luminoasa, pe masura ce strabateti fiecare sub-nivel superior. Pentru a putea primi lectiile Luminii trebuie sa va ridicati constiinta, astfel incat sa se acordeze cel putin la cel de-al cincilea sub-nivel al dimensiunii a patra. In aceasta experienta Sub-Universala, exista sapte sub-nivele ale fiecarei dimensiuni, primul sub-nivel fiind cel mai dens/jos si cel de-al saptelea fiind cel mai inalt si mai rafinat. Maestrii si ghizii vostri vor sa va intalneasca la jumatatea drumului, cu toate acestea doar cu rare ocazii isi coboara frecventele pana la densitatea extremei dualitati, acest lucru fiind extrem de inconfortabil pentru ei.
Ego-ul reprezinta o fateta a sinelui fizic; el a fost proiectat sa va asiste in dezvoltarea in timp a unui simt al identitatii si al individualitatii. O minte orientata spre exterior este ghidata de ego. Ego-ul gresit orientat a fost util pentru crearea sistemului iluzoriu de credinte pe plan material – o realitate bazata pe separatie, frica, egoism si lipsuri. Pe masura ce va extindeti orizonturile mentale, incepeti sa spargeti barierele perceptiilor auto-limitative. Expansiunea mintii include activarea celulelor adormite ale nivelelor dimensionale superioare ale creierului si accesarea intelepciunii Mintii voastre Sacre. Supunerea oarba nu constituie o conditie a i-Lumina-rii, pentru ca voi sa va straduiti sa deveniti Maestri ai Sinelui si sa va traiti adevarurile personale, dupa cum v-au fost revelate si validate de monitorul inimii voastre.

Omenirea se afla in toiul unei treziri celulare si a Sufletului. Atunci cand intrati in tiparele vibrationale ale dimesiunilor superioare, a patra si a cincea, celulele voastre, corpul eteric si campul auric vor incepe un proces accelerat de purificare. Acest proces va facilita si, in cele din urma, va declansa descarcarea mai multor fatete ale Sinelui vostru Superior si revendicarea treptata a Corpului vostru de Lumina. Aveti grija si fiti atenti in fiecare clipa, astfel incat focalizarea voastra sa devina foarte clara si punctuala. Veti dezvolta treptat un sentiment de incredere in sine si siguranta, o cunoastere a faptului ca toate sunt bine si vor ramane asa.
Sufletul este o extensie reflectata a Sinelui vostru Dumnezeiesc sau a Prezentei EU SUNT. Sufletul foloseste constiinta intuitiei din emisfera cerebrala dreapta, aceea care este conectata la Mintea Sacra superioara si la Vointa Spirituala. O minte orientata spre interior este indrumata de Sinele Suflet. Omenirea se afla intr-un proces de dezvoltare a simturilor rafinate si subtile care s-au tocit din cauza nefolosirii. Trebuie sa treceti dincolo de simturile fizice elementare si deseori distorsionate, indraznind in acelasi timp, de buna voie, sa va dezvoltati simturile mentale superioare ale intuitiei si intelepciunii Divine. Este de importanta vitala sa invatati sa va controlati natura emotionala si sa va pastrati in mod constant gandurile, asupra Luminii.

Sinele vostru Dumnezeiesc sau Prezenta EU SUNT reprezinta Inteligenta voastra Nucleu initiala, prima voastra identitate individualizata din cadrul experientei Universale sau Sub-Universale. In cadrul acestei experiente Sub-Universale, Prezenta voastra EU SUNT a creat primele douasprezece fragmente de Suflet sau extensii ale Sufletului vostru. De atunci, Esenta voastra Dumnezeiasca s-a refractat si s-a separat de nenumarate ori. Va aflati acum in cursul unui proces de revendicare a tuturor fatetelor multiple ale Sinelui vostru Divin din cadrul acestui Sub-Univers, astfel incat sa puteti trece mai departe, la o versiune mai mareata, mai dinamica si mai expansiva a Sinelui vostru Divin. Pentru a va ajuta sa realizati asta, Celula vostra Dumnezeiasca Nucleu de Diamant si Roata voastra personala Creatoare Floarea Vietii contin masura intreaga a celor Douasprezece Raze ale Constiintei Dumnezeiesti, pentru aceasta experienta Sub-Universala. Au fost astfel proiectate, incat sa puteti avea acces intotdeauna, in aceasta experienta Sub-Universala, la propriul SPECTRU COMPLET AL DIVINITATII.
Sarcina voastra este sa reactivati aceste Raze, pentru a incorpora calitatile si atributele lui Dumnezeu pe care ele le contin si apoi sa folositi aceste calitati si atribute pentru binele suprem. Exista inca multa confuzie cu privire la ce este Sufletul, cum functioneaza si unde locuieste. Este vital sa intelegeti procesul complex al reconectarii cu multiplele fatete ale Sinelui vostru Superior. Este la fel de important sa capatati claritate in legatura cu invataturile mai profunde pe care vi le-am transmis cu privire la multiplele Fragmente ale Sinelui Superior (aveti mai multe, nu numai unul singur) si la procesul incorporarii acestor multiple fatete ale Sinelui. Simtim, prin urmare, ca venit momentul unei explicatii la un nivel mai avansat a acestui cel mai important proces de EVOLUTIE A SUFLETULUI:

• Purtati in interiorul Celulei Dumnezeiesti Nucleu de Diamant, un Atom cristalin, Samanta de Memorie al intelegerii complete de Sine din punctul vostru de origine. Acesta contine o foarte scurta trecere in revista a momentelor importante din fiecare viata pe care ati trait-o vreodata, lectiile majore pe care le-ati invatat si talentele pe care le-ati perfectionat in calatoria voastra prin acest univers.
• Sufletul este o extensie a Sinelui vostru Dumnezeiesc sau a Prezentei EU SUNT. Sufletul nu este nici Spirit si nici materie. Este un Foc sacru cristalin, un Atom Samanta de Memorie, un fragment de Esenta Lumina pura, care este programat sa inregistreze calatoria voastra prin aceasta intreaga experienta Sub-Universala. El reprezinta legatura dintre voi si Tatal/Mama Dumnezeu si, in ultima instanta, legatura cu Creatorul Suprem.
• Sufletul vostru Sine personal, pentru aceasta viata, se afla in interiorul Inimii voastre Sacre, ca o fateta a Celulei Dumnezeiesti Nucleu de Diamant. Fiecare fateta de frecventa superioara a Sufletului vostru are propriii Atomi Samanta de Memorie. Atunci cand o anumita fateta isi gaseste locul in Sufletul vostru Stea, ca SupraSuflet al vostru, ea is va transmite treptat amintirile tiparului personal de vibratie catre Atomul Samanta de Memorie. Mai intai, va activa Cristalele Samanta de Memorie, din cadrul Mintii voastre Sacre. Pe masura ce frecventele voastre se extind pentru a le primi, vor fi activate Cristalele Samanta de Memorie, pastrate ca rezerva in Celula Dumnezeiasca Nucleu de Diamant. Astfel, pe masura ce incorporati toate fragmentele voastre de Suflet, veti castiga, intr-un final, capacitatea de a accesa toata intelepciunea, talentele, amintirile pozitive si experientele Prezentei voastre EU SUNT pentru acest Sub-Univers. Acest proces se repeta iar si iar, pe masura ce traversati nivelele multidimensionale ale Constiintei Dumnezeu si incorporati din ce in ce mai multe fatete ale Sinelui vostru Divin.
• Ati fost programati sa cautati de-a pururi Inima Sacra a esentei vostre, Celula Nucleu Dumnezeiasca de Diamant si Atomul Cristalin Samanta de Memorie

La intervale de timp anume stabilite, au existat intotdeauna grupuri mici de Fiinte speciale, unice, care s-au incarnat in rase si sub-rase diferite si care au adus idei noi, propagand noi calitati si atribute. Aceste Fiinte avansate si-au strecurat intelepciunea, constiinta superioara si talenetele speciale prin puterea exemplului, in acelasi timp contopindu-se fizic cu membri alesi ai speciei umane, pentru a putea transmite codurile ADN ale omenirii. Voi traiti acum unul din aceste momente speciale.

Cea de-a patra dimensiune ar putea fi numita o „realitate de tranzitie”, pentru ca in acest spatiu incepe renuntarea la toate preconditionarile trecutului. Taramul celei de-a patra dimensiuni are o natura mai emotionala si de aceea inima si sentimentele solicita cea mai multa atentie. Anticii numeau a patra dimensiune Maya sau iluzie. Constiinta colectiva, de masa, a omenirii, umple primele trei nivele inferioare ale celei de-a patra dimensiuni si aici este locul in care exista, mintal, majoritatea oamenilor pana cand incep, treptat, sa se intoarca spre interior si sa asculte de indemnurile Sinelui lor Suflet. Dorinta corpului-ego reprezinta maestrul manipulator al acestui . taram si ea te imboldeste, in mod constant, sa cauti mai multa satisfactie si fericire prin intermediul senzatiilor si a mijloacelor exterioare de gratificatie.

Atunci cand patrundeti in sub-nivelele superioare ale celei de-a patra dimensiuni, incepeti sa va bransati la Potentialul Puterii Interioare. Materia devine mai fluida si prin urmare devine mai usor sa materializati ceea ce va doriti. Din acest motiv trebuie sa invatati sa fiti hotarati si sa va concentrati gandurile, cu o intentie clara. O minte disciplinata isi aseaza sirul gandurilor in ordinea corespunzatoare. Este deosebit de important sa intelegeti ca gandurile imprastiate sunt in detrimentul evolutiei voastre. A trai in momentul prezent – in momentul ACUM – reprezinta o componenta critica a atingerii Maiestriei de Sine. Pentru a strabate cu succes calea iluminarii este necesar un efort mental. Treptat, o buna parte a amintirii evenimentelor trecute va incepe sa se estompeze, atunci cand veti iesi din taramul creierului/mintii instinctuale si veti patrunde pe taramul mintii superioare. Trasaturile importante ale unui maestru al Sinelui sunt capacitatile sale de observare atenta si de nevinovatie in gandire, cuvant si fapta. Ca aspiranti pe Cale, vi se vor revela adevaruri cosmice din ce in ce mai marete.

Oricum, ar trebui sa fiti constienti de faptul ca principiile mai sarace ale intelepciunii fara varsta vor fi extinse in mod constant, pentru a incorpora regulile, legile si adevarurile unice ale urmatorului nivel de existenta, in cadrul ciclului fara sfarsit al inaltarii in constiinta.

Trebuie sa pastrati deschis canalul de comunicare dintre Suflet si creier, prin intermediul mintii. Aceasta va determina un proces de reactivare lenta a Glandei pineale si o deschidere a portalului catre Mintea Sacra, care este localizat in zona din spate a creierului, aproape de crestetul capului. Mintea Sacra rezoneaza cu sub-nivelele superioare ale celei de-a patra dimensiuni, ca si cu toate nivelele penta si hexa dimensionale si cu o mica parte din frecventele/datele celei de-a saptea dimensiuni, care sunt rezervate pentru o utilizare viitoare, atunci cand veti dobandi capacitatea de a parcurge cele mai inalte nivele posibile pentru omenire, in aceasta experienta Sub-Universala. Oricum, trebuie sa va cresteti treptat tiparele vibrationale, pentru a va putea bransa la acest depozit de inteligenta cosmica.

Mintea Sacra si Inima Sacra nu sunt facute din substanta lumii materiale, ele sunt alcatuite din Lumina eterica, diafana, care nu poate fi detectata cu mijloace stiintifice. In orice caz, ele sunt mai reale decat orice parte a corpului vostru fizic. Odata ce va restabiliti conexiunea dintre Mintea Sacra, Inima Sacra si Celula Nucleu Dumnezeiasca de Diamant, va exista un flux continuu de Particule Adamantine si de informatii pertinente si avansate, venite de la Atomii Seminte de Memorie si de la Supra Suflet/ Sinele vostru Superior. Din acest motiv este atat de important sa va reconectati la Triada Constiintei Dumnezeesti: Mintea Sacra, Inima Sacra si toate fatetele Celulei voastre Nucleu Dumnezeiesti de Diamant.

Pe masura ce treceti in tiparele vibrationale ale celei de-a cincea dimensiuni, celulele voastre, corpul eteric si campul auric vor incepe un proces accelerat de purificare. Linistea incepe pe nivelul cel mai de jos al celei de-a cincea dimensiuni si sporeste exponential. Dobandirea puterii si a intelepciunii dumnezeiesti va cere sa treceti dincolo de tiparele masive de credinta ale constiintei colective a omenirii, in directia acordarii la constiinta voastra cosmica, prin intermediul multiplelor fatete ale Sinelui Superior. Este nevoie de stabilitate emotionala si de un efort mental pentru a putea strabate cu succes, calea iluminarii. Exista o lege a ECHILIBRULUI, care se aplica de la cea de-a cincea dimensiune in sus.

Pe scurt, a sasea dimensiune este o dimensiune a nemuririi si a unei constiinte a Sufletului foarte extinse, dobandita pe masura ce va reconectati cu nivelele superioare ale potentialului Sufletului vostru din acest Sub-univers. Dimensiunea a saptea reprezinta hotarul evolutiv final al omeniri, in experienta acestui Sub-univers. Primul sub-nivel (cu frecventa cea mai scazuta) al celei de-a opta dimensiuni este PORTALUL INFINITULUI, la care va veti putea bransa, atunci cand capatati abilitatea de a integra din ce in ce mai multe dintre frecventele inalte. Atunci cand dobanditi capacitatea de a accesa fiecare nivel de frecventa superioara, in care cantitati minuscule de Lumina dumnezeiasca incep sa curga in colona voastra personala de Lumina, se declanseaza un efect de prelingere si astfel ii adaugati campului vostru auric Lumina, si vitalitatea Cantecului Sufletului vostru.

Tineti minte, curajosii mei, ca traiti in mijlocul eternitatii. Aceste mesaje de intelepciune pe care vi le aducem nu stabilesc reguli pentru crearea unei noi dogme. Intentia noastra este sa va inflacaram inimile cu iubire si sa va lasam sa vedeti o frantura din viitorul glorios care se asterne in fata voastra. Va voi indruma, conduce, inspira si proteja si radiez iubirea eterna a Tatlui/Mamei Dumnezeu asupra fiecaruia dintre voi.

SUNT Arhanghelul Mihail.  .

Transmis prin Ronna Herman * 

http://www.ronnastar.com/messages-aam/latest.html

Dragi prieteni, pe masura ce intram in energiile dinamice ale anului 2012, este mai mult decat oricand important sa ramanem centrati in Inima noastra Sacra si concentrati asupra binelui superior al tuturor. Ni se ofera o ocazie magnifica de a ne revendica maiestria personala si de a ajuta la crearea unei lumi a iubirii, pacii, armoniei si abundentei pentru toti. Ma simt atat de binecuvantata ca am fost aleasa sa va aduc aceste invataturi incredibile de intelepciune, din partea preaiubitului Arhanghel Mihail. As vrea sa fiu alaturi de fiecare dintre voi, in persoana – si, de fapt, chiar voi fi intotdeauna in locul nostru special din Piramida Mondiala Server. Va multumesc pentru toate donatiile generoase si pentru gandurile pline de iubire pe care mi le-ati transmis in anul care a trecut. Fie ca 2012 sa sa fie anul in care visele noastre si viziunea minunata a viitorului sa se implineasca. Iubire eterna si binecuvantari, iubitilor. Sora voastra de Suflet , Ronna.

sursa Editura ForYou Newsletter-27 ian 2012

Acceptarea este un act decisiv in practica spirituala

 

Acceptarea este un act decisiv in practica spirituala.  "Inseamna ca nu este nevoie de viitor pentru a va gasi. Momentul daruirii e mereu prezent pentru ca va daruiti prezentului, nu in prezent. Deci poate fi acum. Daruirea nu ia timp ! Poate dura pina ce daruirea voastra devine stadiu permanent.  "(Tolle)

"let go and let God" 

Acceptarea  este esenta implinirii spirituale: alinierea cu Voia Divina dincolo de liberul arbitru al Mintii(ego) , unirea umanului cu Divinul, simbolul crestin al Crucii(Tolle) punctul zero(Gregg Braden)

 “Daruindu-va formei limitarilor, de aici se naste ceea ce e dincolo de forma si limitari: voi Insiva. Si asta-i impotriva a tot ce oricine traieste in aceasta Lume. Oamenii nu se daruiesc  limitarilor formei , ei cred ca vor sa scape de ea. Daruindu-va formei prezentului , va poarta in insasi profunzimea clipei pe care o veti cunoaste ca esenta a propriei Fiinte. Mutatia in Constiinta se intimpla in momentul cind acceptati ceea ce este. Pentru ca intreaga structura a ego-ului creat de Minte traieste din rezistenta si opozitie, prin care face din prezent un inamic. Opunerea, rezistenta intaresc iluzia ego-ului. Cind te opui, o contractie apare in corp, si aceasta intareste iluzia ego-ului. Cind spunem un Da oricarei forme pe care ar putea-o lua aceasta clipa, prin actul pe care il putem numi daruire intram in stadiul de daruire constienta catre orice forma ar putea lua prezentul, va poarta in insasi profunzimea clipei pe pe care o veti recunoaste ca esenta a propriei fiinte. Nestiind nimic despre asta, e o unitate directa, cunoscuta ca Sine: esenta, dimensiunea neconditionata a ceea ce suntem. Si cind stiti asta, puteti permite conditionarii si formei sa existe pentru ca nu va mai e necesara pentru a obtine ego-ul din ea. Cind va cunoasteti si stiti cine sunteti dincolo de forma, onorati toate formele, complet. Deci, daruindu-va limitelor, limitarilor aparente: acesta este Adevarul esential! Adevarul suprem al tuturor religiilor este stadiul constient de daruire. Acceptarea este esenta implinirii spirituale, toate invataturile o indica. Nu prin opunere sau fuga ci prin acel profund act de daruire se realizeaza Divinul: daruire totala limitarilor externe si aparent inacceptabile. In aceasta daruire, intreaga structura a ego-ului ce traia din a opune rezistenta si negarea prezentului, se domoleste. Apare brusc o profunzime a Fiintei si o pace care ramine indiferent de forma pe care o ia prezentul.

In crestinism, aceasta esenta e simbolizata de Cruce. Crucea e simbolul maxim al limitarilor extreme, un instrument de tortura. Astfel, intr-un fel, pentru o vreme, oamenii experimenteaza Lumea, o Lume a formelor, ca pe o tortura. Asta pina cind aud mesajul daruirii,daruirea totala se produce pe Cruce. “Nu e dorinta mea, insa  Faca-se Voia Ta”. Atunci Voia Ta si Voia mea fuzioneaza intr-o daruire totala. Nu mai exista “A mea” in opozitie cu “A Ta”. Cind “A mea” cu “a Ta” se unesc, e daruire totala. Vointa proprie e una si aceeasi cu intregul. In acel moment Lumea devine simbol al Divinului. Propriile limite devin simbol al Dumnezeului cel divin . Astfel ca nu prin opunere sau fuga, ci prin acel act de Daruire se realizeaza Divinul. Acest unic act este decisiv in practica spirituala, si asta N u ia timp. Poate dura pina cind daruirea (acceptarea) devine stadiu permanent. Apoi viata devine un joc, nu mai aveti nevoie de viitor pentru a va gasi si nu trebuie sa va adaugati nimic voua insiva pentru a va gasi. Va puteti juca cu o multime de fenomene si sa va adaugati lucruri, dar nu mai aveti nevoie de acelea pentru voi insiva.

Asta ca sa vedeti ce Gratie este ca tot ce parea atit de dificil , adica lumea formelor, tot ce parea ca ma limiteaza din toate partile…chiar acestea erau portalul spre lipsa formei, si cel ce sunt dincolo de forma (n.b.  Fiinta, constiinta neconditionata, Eu Sunt). Vedeti ca, in ultima instanta, Totul este UNU. Forma e spatiu, spatiul este forma. Sunt un intreg . Acesta este mesajul salvarii eterne, cel mai sublim mesaj al umanitatii. Nu este nevoie de nimic altceva, doar atit.”

http://www.damaideparte.ro/index.php/un-iluminat-despre-acceptare/645/

"Daruirea catre orice forma ar putea-o lua prezentul este intrinsec relationata cu Totalitatea Cosmosului. Totul este complet interconectat. Astfel forma pe care o are acum prezentul nu poate fi in alt mod. Intregul Univers a reprezentat aceasta ca pe o forma. Nu spun sa nu schimbati o situatie daca schimbarea este posibila. Nu este nimic permanent, accepta pur si simplu. In aceasta Daruire, intreaga structura a ego-ului, ce traia din a opune rezistenta si negarea prezentului, se domoleste. Apare o brusca profunzime a Fiintei si o pace care ramine indiferent de forma pe care o ia prezentul. In stadiul de Daruire-onorati Prezentul si pe Dumnezeu. Astfel va daruiti lui Dumnezeu: "Voia mea" e si "Voia Ta". De aici se naste ceea ce e dincolo de forma si limitari: Voi Insiva, dimensiunea neconditionata a ceea ce sunteti, un regat de liniste, de prezenta alerta, care e dincolo de gind. Daruindu-va  formei Prezentului, , va poarta in insasi profunzimea clipei, pe care o veti recunoaste ca esenta a propriei Fiinte." (Eckhart Tolle- "Un iluminat despre Acceptare")
Acel Eu Sunt, dincolo de forma, dincolo de gind si emotii, constiinta neconditionata a Fiintei.

Intelesul mayas al cuvintului Cosmic este "inteligenta atotcuprinzatoare.
"let go and let God inseamna pur si simplu " sa Fim",A FI. Sa renuntam la ego  in fata inteligentei atotcuprinzatoare. Sa ne indentificam cu Fiinta, ceea ce suntem cu adevarat, esenta neconditionata, Divina.

Spirutualitatea spune sa ne daruim lui Dumnezeu. Un termen cam abstract.

Practic, Acceptind si Onorind Prezentul , ne daruim lui Dumnezeu !
"Onorind si Acceptind Prezentul, asa cum este el, trecem dincolo de forma si limitari, devenim noi insine, esenta propriei Fiinte, si intram intr-un flux de energie pozitiva care deschide calea Miracolului in viata noastra " (Tolle).

"let go and let God" inseamna "renunt la ego  in fata inteligentei atotcuprinzatoare"

"Accept si Onorez Prezentul, ma daruiesc formei prezente "
EU SUNT

Psalmul 23-o mantra de protectie, descifrare alchimica

Descifrarea alchimica a Psalmului 23
De Tom Kenyon
Inainte de a incheia aceasta sesiune si a lua pauza, as vrea sa cant Psalmul 23, care este o mantra interesanta de protectie. Sunt multe povestiri despre Psalmul 23, insa povestirea mea preferata este cea din primul razboi mondial. Este vorba despre un grup de infanterie, in care toti erau raniti sau omorati, in afara de un pluton. A reiesit ca toti cei care faceau parte din pluton se adunau in fiecare dimineata, inainte sa plece la lupta si cantau impreuna Psalmul 23. El este, prin urmare, o mantra de protectie. Desi provine din traditia crestina iudaica – in care isi are in mod clar originea – el constituie totodata o descriere a procesului de inaltare, descris in sistemul ezoteric din Egipt. As dori deci ca, inainte de a-l canta, sa il descifrez, ca sa aveti in vedere sensul lui, intrucat in acest context nu este vorba despre religie, ci despre legatura cu Sufletul vostru Celest – care este un aspect al vostru. Prin urmare, rugaciunea nu se refera la nimic din afara voastra, ci la un alt aspect dimensional al vostru, aflat dincolo de timp si spatiu. Si, dupa cum am mentionat inainte, potrivit Hathorilor, este vorba despre numarul cinci, insemnand ca, în afara timpului si spatiului, exista numarul hierofantului sau al magicianului. Atunci cand esti in dimensiunea a cincea a constiintei tale, poti exista acolo si ramane in continuare in corpul tau. Aceasta este frumusetea alchimiei. Ca sa mergi in dimensiunea a cincea, nu trebuie sa mori. Poti fi in corp. Este o chestiune de deplasare a atentiei tale. Atunci cand te afli in aceasta dimensiune, se petrec tot felul de lucruri. Sa parcurgem, deci, Psalmul:
„The Lord Is My Shepherd, I shall not want / Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic”.Cuvantul „Domnul” se refera la  Sufletul tau celest, la BA-ul tau. „Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic”, inseamna ca, atunci cand esti conectat cu Sufletul tau Celest, nu te afli niciodata intr-o stare de a duce lipsa, nu simti niciodata lipsa; oricare ar fi circumstantele exterioare ale vietii tale, in realitate, nu esti intr-o stare de lipsa. Am intalnit oameni care sunt extrem de bogati, iar unii dintre ei sunt cei mai nefericiti oameni de pe planeta, pentru ca sunt foarte ingrijorati de ce se va intampla cu banii lor. Si am cunoscut oameni care aveau foarte putine si erau cei mai fericiti oameni. In consecinta, nu exista absolut nicio legatura intre bani si fericire. Psalmul incepe deci cu acest verset: „Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic.”
„He maketh me to lie down in green pastures/El ma paste în pasuni verzi”, insemnand ca, atunci cand esti conectat cu Sufletul Celest, esti indrumat in situatii de viata in care exista hrana, pasuni verzi – si nu lucruri uscate si moarte.
„He leadeth me beside the still waters/ El ma duce la ape linistite/de odihna”, insemnand acel loc linistit din constiinta, in care vocea blanda a Divinitatii tale iti poate vorbi.
„And he restores my soul /Si imi invioreaza sufletul”, inviorare ce vine din curentul apelor linistite.
„Thou preparest a table for me, in the midst of mine enemies/ Tu imi intinzi masa în mijlocul potrivnicilor mei”: Aici este vorba despre potrivnicii/dusmanii din interior si dusmanii din exterior. Asta, pentru ca adevaratii dusmani sunt in interiorul nostru – si fara nicio indoiala ca unii sunt si in afara noastra. Psalmul se refera insa la dusmanii launtrici – lacomia, confuzia, violenta, amagirile noastre: acestia sunt dusmani care ne impiedica sa ne asezam la masa abundentei. Deci, „El imi intinde masa in mijlocul potrivnicilor mei”. Cu alte cuvinte, chiar daca ne-am afla intr-o situatie  conflictuala – impovarati in propria noastra murdarie – atunci cand suntem conectati cu Sufletul nostru Celest, in mijlocul acelui conflict si zbucium launtric, o masa este pregatita pentru noi. „El imi intinde masa, in mijlocul dusmanilor mei.”
Mai departe, Psalmul spune: „He anointest my head with oil; my cup runneth over/El imi unge capul cu untdelemn si paharul meu este plin de da pe-afara.” Asta se refera la uraeus*, intrucat in aceasta traditie alchimica despre care vorbim, atunci cand forta ta vitala se ridica pana in centri superiori din cap, ea este lumina, dar are o insusire lichida, fiind asemenea unui ulei; iar „ungerea” capului inseamna „ungerea” centrilor superiori, astfel ca, dintr-odata, ai viziune spirituala si ai o legatura directa, care este numita cunoastere revelata – revelatie Divina directa. „El imi unge capul cu untdelemn si paharul meu este plin de da pe-afara”, insemnand binecuvantarile care incep sa se reverse din abundenta, in lumea launtrica si in lumea din afara.
[* Uraeus – numit uneori „miruirea/ungerea”, are loc atunci cand sekhem (forta vitala) este ridicata de-a lungul djedului (canalul sacru al chakrelor, ce se desfasoara de la baza coloanei, pana in crestetul capului, in chakra coroanei; este canalul central pentru procesul de Inaltare, din alchimia egipteana). Aceasta miscare creeaza o forma de energie serpuita, acesta putand fi motivul pentru care egiptenii antici il reprezentau pe uraeus sub forma unui sarpe. Conform Glosarului de termeni din cartea Manuscrisul Magdalenei, de Tom Kenyon si Judi Sion. N.tr.]
Apoi, Psalmul isi modifica tonalitatea: „Yea, though I walk through the valley of the shadow of death, I shall fear no evil/ Da, chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma voi teme de niciun rau”. Realitatea vietii este ca traim tot timpul in mijlocul mortii, pentru ca mereu mor oameni. In aceasta clipa, in corpul tau mor celule si tot în aceasta clipa sunt create celule noi – este un eveniment ce se produce simultan, viata si moarte. Dar mai ales in aceasta perioada de timp in care intram, suntem intr-o „vale a umbrei mortii”, deoarece lumea veche, asa cum am cunoscut-o, moare. Si este ca si cum in plan colectiv am merge printr-o vale a umbrei mortii.

Iar apoi Psalmul spune „I shall fear no evil, for thy rod and thy staff they comfort me/ nu ma voi teme de niciun rau, caci toiagul si nuiaua Ta ma mangaie”: Asa cum am explicat ieri, the Rod/Toiagul/bagheta se refera la legatura cu Sufletul Celest, prin intermediul axei centrale a corpului, ce coboara prin inima si prin toate chakrele, pana la baza coloanei vertebrale. Atunci cand ea este impamantata in baza coloanei tale vertebrale, acea conexiune celesta curge in corpul tau fizic si, atunci cand are loc acest lucru, nu mai exista niciun fel de frica. The stuff /nuiaua se refera la acea carja cu capul arcuit pe care o folosesc pastorii, iar ea o simbolizeaza pe sekhem – forta vitala ce urca de la baza coloanei, pana in centri superiori din cap; potrivit egiptenilor antici, acesta este procesul de inaltare, in care sekhem se ridica pana in cap, devine uraeus – sarpele secret – si capul este uns. Prin urmare, „toiagul si nuiaua Ta ma mangaie”.

Iar apoi spune: „Surely goodness and mercy shall follow me all the days of my life/Da, fericirea si indurarea ma vor insoti în toate zilele vietii mele”, pentru ca, atunci cand esti conectat cu aspectul transcendent al fiintei tale, exista un gen de indurare si o blandete, indiferent ce se intampla.

„And I shall dwell in the house of the Lord for ever/ Si voi locui în Casa Domnului, pana la sfarsitul zilelor mele”, insemnand ca esti în casa Sufletului tau Celest.
Atunci cand il voi canta, va fi un aspect diferit de modul in care este cantat in mod traditional. Pentru ca voi alterna aspectele masculin si feminin. Daca analizezi orice filosofie perena sau sistem alchimic, vei remarca ca, in transformarea personala a individului, exista un moment in care trebuie invocata o figura de dumnezeita/zeita, pentru a da o mana de ajutor. Sofia, Venus, Fecioara Maria, Quan Yin sau Tara trebuie sa coboare si sa vina; in ceea ce priveste alchimia, indiferent de traditie, exista aspectul feminin. In traditia din care s-a  nascut, de fapt, Psalmul, de cele mai multe ori, „ungerea capului” a fost facuta de femei. În consecinta, atunci cand voi canta Psalmul, voi folosi alternativ cele doua aspecte: masculin si feminin, ceea ce difera de stilul in care este cantat de obicei.
In timp ce il cant, tot ce aveti de facut este sa ramaneti cu atentia concentrata pe Sufletul vostru Celest – acel punct BA de deasupra capului, cu care am mai lucrat. Va mentineti atentia in acel punct. Daca vreti sa trimiteti apreciere in acel punct, o puteti face, dar nu e necesar. Pentru ca el va fi activat. Este o cheie. Mantra este o cheie ce deschide Sufletul Celest.

Traducere si adaptare de:

Ana Nicolai Practician de Reconectare si Vindecare Reconectiva

sursa Newsletter Editura For You 4 ian.2011

Nivelul Creatiei Constiente. Trecerea de la A Face la A Fi, de la A Crede la A Sti..EU SUNT

A şti/a fi
Am fost întrebat uneori „de unde ştii toate aceste lucruri, cum le poţi dovedi, cum ştii că realităţile pe care le trăieşti sunt valide?” Cuvântul cheie aici este „a şti”. A şti este un demers care, în realitatea încarnată este asociat cu mintea, cu acumularea de informaţie, cu estimarea secvenţială a unui adevăr. Este cunoaştere prin informaţie „despre”. Însă „cunoaşterea” la care mă refer şi din care îşi trag esenţa lucrurile pe care le scriu şi cele pe care le facem- mă refer aici la latura experienţială a Călătoriei Inimii – aparţine unui alt fel de abordare. Nu este vorba despre „a şti”, ci despre „a fi”. Sunt. „Sunt” nu are nevoie de dovezi, nu are nimic de demonstrat. Demonstraţiile sunt ale minţii, dar „sunt” include şi realitatea parţială pe care o reprezintă mintea. „Sunt” este o experienţă iar experienţa nu poate fi decât directă şi subiectivă. Nu are nevoie să compare. Adevărul lui Sunt este unul intrinsec. Singura validare posibilă a experienţei este alegerea personală. Validez ca „adevărat” ceea ce trăiesc, sau nu. Experienţa nu poate fi dovedită. Ea poate fi doar trăită şi atât. Interpretările unei experienţe pot fi multiple, dar acest lucru îl face doar mintea. Ea caută sensuri, finalităţi, scopuri, scheme, încearcă să transforme experienţa trăită în ceva cu „sens”. Şi numeşte sens doar ceea ce este construit pe relaţia cauză-efect. Mintea nu poate accepta, nici înţelege multidimensiunile experimentabile la nivelul conştiinţei extinse, pentru că legea cauză-efect este suspendată la aceste niveluri. Cel puţin la modul liniar. Dimensiunile conştiinţei nu sunt liniare, ci se cuprind unele pe altele, precum păpuşile ruseşti, iar „cauza” unei expresii la un anumit nivel se poate găsi la un cu totul alt nivel al conştiinţei. Nu există nici un fel de liniaritate în asta, iar mintea nu poate concepe acest lucru, pentru că natura ei este secvenţială. Tot ceea ce nu înţelege mintea este categorisit drept haos, halucinaţie, non-realitate, sau, pur şi simplu, este ignorat cu desăvârşire. Nu există. Dar haosul, ne-înţelesul, este doar realitate ne-experimentată încă.
Realităţi multiple

Cât de reală este imaginaţia? Ceea ce visăm este real sau nu? Cât de reală este structura realităţii ordinare, nivelul dens al Creaţiei? Ştiinţa a descoperit de vreo sută de ani că materia nu e decât un vis. Nori de electroni în mişcare, câmpuri electromagnetice ce dau iluzia solidităţii, dar care se spulberă în anumite condiţii. Ceea ce menţine iluzia este conştiinţa observatorului. Şi atunci, cât de ireală este imaginaţia, visarea? Atunci când ne permitem luxul de a lăsa hăţurile minţii şi de a ieşi din limite, atunci când ne permitem expansiunea în celelalte dimensiuni ale conştiinţei şi trăim acea realitate atât de direct, atât de integral, atât de complet, acest lucru este echivalent cu revelaţia. Numai că ne întoarcem conform obişnuinţelor în limitări, în realitatea ordinară, iar mintea urlă: „dă-mi dovezi că nu a fost un vis, o închipuire.” Ca şi cum visul, închipuirea, imaginaţia, ar fi o dimensiune mai puţin reală decât cea a minţii analitice. Uneori, după vreo experienţă de conştiinţă extinsă, suntem martorii acestui fenomen de retragere rapidă pe teritoriile familiare ale minţii. Călătorul, revenit din marea sa expediţie interioară, uluit, se redresează: „Nu ştiu dacă a fost un vis sau ce a fost. Părea atât de real! Incredibil ce poate să scoată imaginaţia mea!” Şi cu asta expediază propria lui experienţă directă în cutia cu „halucinaţii interesante”.
Ei bine, poţi face asta de o mie de ori. Poţi accesa prin diferite mijloace, diferite straturi şi niveluri ale conştiinţei şi apoi, când revii la bietul nivel al minţii, să clasezi experienţa la capitolul „halucinaţii”. Adică să nu o validezi ca pe un adevăr personal, să nu recunoşti calitatea de „real” a experienţei.
Sunt mulţi oameni blocaţi în acest mecanism. Nu mă refer doar la cei care se auto-numesc „raţionali”, adică cei care se cantonează în identificarea exclusivă cu mintea lor, dar sunt mulţi dintre aceia care afirmă despre sine că sunt „spirituali” şi care fac acelaşi lucru, numai că de pe poziţionări diferite. Şi mai interesant este cazul acelora care depind pentru expansiunile lor de diferite plante, substanţe sau chiar tehnici, inclusiv de respiraţie. Nici pentru ei, experienţa expansiunii şi cea a realităţii ordinare, nu se pot integra. Sunt două lumi diferite şi mulţi numesc „halucinaţie” experienţa expansiunii. În lipsa integrării experienţei, acesta nu este de fapt decât un mod de a fugi din faţa acestei realităţi limitate a minţii. Atunci când expansiunea conştiinţei este exclusiv indusă cu ajutorul unor plante, substanţe sau tehnici, nu vom valida experienţa ca fiind reală. Depindem de o unealtă sau de una dintre „tehnologiile sacrului” pentru a ajunge „acolo”. Cunosc oameni care se zbat în realităţi duble, schizoide, neputând să integreze experienţele „halucinante” induse cumva, şi realitatea densă, materială şi consesuală a vieţii încarnate. Sunt mânaţi din spate de o imensă dorinţă de a merge „dincolo”, dar asta include o negare a lui „aici, acum”. Rezultatul previzibil şi trist al unei asemenea abordări este acela că rămân, în cel mai bun caz, suspendaţi între două etaje ale existenţei. Nici aici nu sunt, căci neagă cu putere dimensiunea materială, nici acolo nu sunt cu adevărat, căci pentru a naviga în acele dimensiuni trebuie să le validezi complet ca „reale”. Dacă nu validezi acele niveluri ale propriei conştiinţe, ele rămân la nivelul de halucinaţii, de irealitate, un spaţiu iluzoriu în care fugi numai pentru că îţi este din ce în ce mai greu să funcţionezi în realitatea ordinară. Dacă nu poţi valida „această” experienţă, de-aici, acum, în realitatea densă, ca fiind o manifestare completă a conştiinţei, „acea” experienţă de conştiinţă extinsă va fi cu atât mai greu să o poţi valida, şi va rămâne pentru foarte mult timp doar un divertisment, o hălăduire dezarticulată în periferiile psihicului uman, şi nu o experienţă coerentă, articulată de semnificaţii şi care să conducă la evoluţia personală.
 „eu sunt”, în orice dimensiune
Dacă există o cheie aici, este validarea totală a experienţei subiective de conştiinţă extinsă şi integrarea ei completă în dimensiunea încarnată, densă, în realitatea ordinară, ca fiind expresii diferite ale lui „a fi”. Eu sunt, pur şi simplu, în această dimensiune, eu sunt pur şi simplu, în acele dimensiuni deasemeni, eu sunt, desigur, în toate dimensiunile, căci aceasta este natura Creatorului. În această ecuaţie a fiinţei, ce reprezintă „eu”? Depinde de nivelul identificării. Mă identific cu dimensiunea densă? Îl plasez pe „eu” exclusiv în corp, în energie, în emoţie sau în gândire, sau în toate acestea. La aceste niveluri voi fi mereu „căutătorul” de spiritualitate şi de dumnezeu, sub orice nume. În clipa în care validez cu adevărat dimensiunile astrale ale fiinţei ca fiind reale şi făcând parte din „mine”, atunci când validez experienţa ca pe o expansiune a propriei mele realităţi, atunci se produce adevărata expansiune a identităţii iar „eu” include nu numai nivelurile dense de identificare, dar îşi asumă statutul creatorului propriei realităţi, fie ea densă sau subtilă. Asumarea prezenţei în dimensiunea densă, încarnată, ca şi în oricare alta, are o cale regală: respiraţia conştientă. Este un mod de a recunoaşte, de a asuma, de a afirma propria prezenţă în momentul de acum: eu sunt. Este singurul mod, printre toate uneltele unui explorator al spiritului, de a uni conştient toate dimensiunile fiinţei. Plantele sau substanţele psihedelice ne proiectează într-un spaţiu de conştiinţă extinsă, dar ne obligă cumva sa parasim dimensiunea densă, corporală, cel puţin până în momentul în care ştim cum să navigăm în oceanul Conştiinţei. Iar acest lucru este posibil doar cu ajutorul respiraţiei conştiente. Este singurul mod de a aduce dimensiunile subtile ale noastre, în corp. Este singurul mod pe care îl cunosc de a trăi completitudinea, incluzând aici dimensiunea corporală.
În articolul despre „acceptare sau judecată”, pomeneam despre nivelul inimii ca fiind acela în care putem alege între două atitudini fundamentale în faţa realităţii de orice natură ar fi ea, densă sau subtilă. Putem judeca realitatea, adică opera cu unealta discriminării mentale, sau putem, pur şi simplu accepta tot ceea ce există, la orice nivel. Mintea nu poate accepta, nu este proiectată pentru acest lucru. Ea este proiectată pentru analiză, selecţie, clasare de date. Pentru minte, natura realităţii, dense sau subtile, nu contează, este o „problemă” ce se cere analizată. Alegerea non-judecării realităţii, pur şi simplu, anulează mintea. Ea nu ştie ce să facă cu un lucru acceptat, care deci nu trebuie analizat, clasificat etc.
Acesta este unul dintre cele mai importante „noduri” ale conştiinţei şi ale conştienţei pe care le trăieşte un suflet care a ales experienţa densităţii. A funcţiona în modul „gândire a realităţii” este una dintre cele mai puternice condiţionări la care ne-am supus. A fost un drum oarecum firesc în încarnare, dar au existat şi multe condiţionări intenţionate, în sensul că instituţii umane interesate de-a lungul vremurilor au stimulat, au încurajat acest mod de funcţionare a conştienţei în mod deliberat. Gândirea realităţii, care este un mod limitat de funcţionare a fiinţei, a făcut posibil controlul umanităţii. Controlând gândirea, umanitatea a putut fi mai uşor manipulată, stăpânită şi direcţionată. Convingerea că aceasta, gândită, este singura realitate, a avut consecinţe incalculabile. Aceia care ştiau adevărul l-au folosit pentru a acumula putere în dimensiunea încarnată, asupra acelora care nu cunoşteau adevărul. Dar iată, după un timp foarte îndelungat şi după o experienţă a densităţii traumatizantă uneori, umanitatea ajunge prin propriile puteri în acest nod al conştienţei, în care descoperă că întreaga sa căutare spirituală a fost într-o direcţie greşită, şi că unealta principală pe care a folosit-o pentru a aborda întreaga realitate umană, este principalul impediment în explorarea dimensiunilor subtile. Gândirea liniară. Ba mai mult decât atât, descoperă că această unealtă folosită la administrarea realităţilor dense ale existenţei a fost chiar aceea care a creat un întreg lanţ al iluziilor, dintre care cea mai remarcabilă a fost ruptura schizoidă a propriei fiinţe între un dumnezeu exterior, îndepărtat şi străin, şi un aspect uman mizerabil, singuratic şi înfricoşat. Ce urmează după această descoperire?

A simţi realitatea
Alternativa la funcţionarea în modul „gândire a realităţii” este acela de „simţire a realităţii”. Desfiinţarea ecranului minţii, pe care obişnuim să proiectăm realitatea, ne obligă să luăm contact direct cu realitatea, fie ea corporală, energetică, emoţională, sau spirituală. Dez-identificarea de spaţiul mental, descoperirea că mintea face parte din fiinţa noastră, dar că noi nu suntem mintea, ci stăpânii ei, produce o expansiune imediată a conştienţei, în zone pe care le părăsisem de mult timp. În primul rând în ceea ce numim „interior”. Ne simţim pe noi înşine, corporalitatea noastră şi fluxurile de energie vitală care circulă prin noi. Am citit de o mie de ori despre toate acestea, dar nu credeam că le putem simţi, nu credeam că energia vitală interioară poate fi simţită şi mai ales influenţată de deciziile noastre conştiente. La fel cu emoţiile noastre şi mintea noastră care fac parte din acest peisaj dens, corporal al propriei fiinţe. Începem să descoperim micile miracole posibile în starea de „a fi”. Descoperim uluitoarele daruri pe care ni le aduce respiraţia, şi felul în care putem direcţiona energiile interioare cu ajutorul ei şi al atenţiei. Descoperim felul în care putem interveni cu ajutorul intenţiei şi aplicaţiile nenumărate ale acestei locuiri conştiente a dimensinii noastre corporale. Dar mai important decât orice este bucuria imensă de a fi, bucuria intrinsecă a existenţei conştiente în corp, care nu are nevoie de nimic altceva pentru a exista. A fi devine o experienţă spirituală profundă, care revelează prezenţa totală şi întrinsecă  a divinului în orice moment de conştienţă orientat către clipă, către acum. Este un punct de cotitură enorm, căci încetăm să-l mai căutăm pe dumnezeu înafara noastră. A fi în corp se dovedeşte o experienţă de conştiinţă extinsă, pentru că înainte nu eram în corp, ci doar în minte. Corpul nostru ne era străin, iar acum nu mai este. Corpul face parte din experienţa directă a divinităţii trăite, nu gândite. Nu mai există o ruptură între aspectul nostru uman şi corporal, şi dimensiunea divină, pentru că experienţa lui „a fi” în corp reuneşte densitatea şi sentimentul divinităţii prezente.
Este un pas uriaş spre integritatea fiinţei. Recuperăm ceea ce a fost al nostru intotdeauna, cu adevărat. Este momentul în care căutările noastre se reorientează către interior, total. Experienţele de conştiinţă extinsă includ complet realitatea corporală şi, mai mult decât atât, această realitate a simţirii devine un instrument uluitor de percepţie a Marii Realităţi. Descoperim repede că trăirile conştiinţei se simt mai bine decât se gândesc, că putem percepe în interiorul nostru realităţi pe care le consideram exterioare. Celialţi oameni, copacii, vântul, ploaia şi soarele, toate acestea rezonează în noi într-un fel unic, de negândit. Apar conţinuturi ale conştiinţei care nu mai sunt neapărat vizuale, care nu mai sunt proiectate pe ecranul minţii, ci sunt simţite, integral, în interior. Vieţi întregi pot fi simţite într-o clipă, înţelesuri care pot fi desluşite în o mie de cărţi durează o secundă, sub forma unui sentiment. Experienţa de conştiinţă extinsă nu mai e o fugă în teritorii halucinante, căci se petrece în cea mai deplină conştienţă a corpului, energiei, emoţiei şi a minţii. Doar că mintea nu mai are misiunea înţelegerii, a clasificării, ci doar a înregistrării. Validarea experienţei nu mai este o problemă, pentru că nu mai trebuie să fugim din corp pentru a trăi ceva, ci dimpotrivă accesăm orice nivel al conştiinţei de la nivelul integrat al corpului.

Spre o conştiinţă a „navigatorului” interior
Scriam undeva despre experienţele cu plante sacre, că acestea sunt porţi către diferitele niveluri ale propriei conştiinţe, şi oglinzi ale ceea ce suntem cu adevărat. Au darul, atunci când sunt folosite ritual, de a sparge barierele minţii pentru a dezvălui conţinuturile conştiinţei şi de a ne pune în contact cu realitatea extinsă. Mulţi cred că plantele, substanţele sau alte instrumente ale expansiunii sunt suficiente pentru a asigura accesul în vastele zone ale Fiinţei interioare, pentru că sparg barierele minţii. Dar e nevoie de mai mult decât atât pentru evoluţie. E nevoie de conştientizare şi de integrare a dimensiunilor. Altfel, între  „acolo” şi „aici” rămâne mereu o prăpastie de netrecut care se adânceşte din ce în ce mai mult. Cu alte cuvinte, e nevoie sa aducem „aici” ceea ce am trăit „acolo”, să recunoaştem caracterul real al ambelor lumi. Iar asta se poate face exclusiv cu ajutorul respiraţiei. Este singurul mod de a aduce infabilul în corp. Dacă vom lucra cu plante sau substanţe în lipsa respiraţiei conştiente, prăpastia se adânceşte, dualitatea e mai adâncă, distanţa între lumi mai mare. Dacă procesul de integrare merge bine, atunci vom avea nevoie de expansiuni din ce în ce mai puţine, căci dimensiunile inefabile vor fi din ce în ce mai prezente în viaţa noastră obişnuită. Nevoia de călătorii cu ajutorul unor unelte creşte doar atunci când distanţa între materie şi spirit creşte. Sentimentul că suntem „prizonierii” dimensiunii dense conduce de multe ori la dependenţe de aceste mijloace de expansiune. (O carte excepţională pe această temă – Setea de întregire, de Cristina Grof) De aceea singura cale reală de a trăi realitatea extinsă a fiinţei în mod permanent este integrarea completă a tuturor dimensiunilor, inclusiv cea corporală, iar se poate face doar cu prezenţei şi al respiraţiei. Dimensiunea corporală şi energetică face parte din această realitate extinsă a fiinţei.
Apoi, noi suntem cei care alegem dacă le validăm sau nu. Căutătorii „spirituali” orientaţi exclusiv către inefabil vor ignora, pur şi simplu realităţile corporale şi energetice, aşteptând experienţa „spiritului”. Călătorie după călătorie, ei se vor lăsa păcăliţi de imageria fascinantă a minţii aflate în disoluţie momentană, dar nu vor merge mai departe de aceasta. Este o capcană. Ei sunt aceia care vor reveni în realitatea ordinară articulată de minte, o realitate pe care o vor renega, adâncindu-se în separare, în dualitatea materie-spirit din ce în ce mai mult. Alternativa este integrarea reală. Plantele sacre ne dezvăluie destinaţia. Corpurile noastre nu pot merge acolo. Dar acum putem aduce inefabilul în realitatea noastră corporală. În loc să mergem acolo parţial şi să întărim dualitatea, putem alege să aducem aici, acum, acele dimensiuni şi să facem din două lumi, una singură. Asta înseamnă integrarea completă a diferitelor etaje şi dimensiuni ale realităţii, iar pentru asta nu cunosc alt mijloc decât respiraţia conştientă şi Prezenţa.
Din această integrare face parte şi mintea care are propria ei expansiune. În stările de conştiinţă extinsă ale unui „explorator” avansat, mintea nu mai trebuie anulată, spulberată, ci este condusă cu blândeţe într-o nouă dimensiune. Aceasta este condiţia pe care noi o numim a „navigatorului” de conştiinţă. Expansiunea nu mai este haotică, ci putem alege dacă deschidem anumite uşi sau dacă nu, dacă intrăm în diferite conţinuturi ale conştiinţei sau dacă preferăm să mergem mai departe. Şi, mai ales, nu mai avem nevoie de alte instrumente, de alte „tehnologii ale sacrului” pentru a călători în noi înşine. Respiraţia este suficientă.
Asumarea de Sine
„A fi” devine o stare accesibilă, o stare pe care o putem explora în fiecare moment al vieţii noastre. Putem, în orice moment, facem switch-ul între modul „a gândi” şi „a simţi” realitatea. Este o etapă în care întrebarea „cine sunt eu” nu mai are sens, căci a fost trăită deja evidenţa că „eu sunt”, transcende toate rolurile pe care le-am jucat vreodată. Prezenţa marelui actor, a Sufletului, poate fi simţită în orice clipă a lui „eu sunt”. Nu mai contează „cine”, ci mai curând „ce” sunt. Diferitele identităţi pe care le-am trăit nu mai sunt importante, ci numai identitatea supremă a Sufletului. Iar acesta are o identitate schimbătoare, pentru că este conştient de permanenta sa evoluţie. În plan uman, aceste conştientizări conduc la o liniştire profundă a realităţii interioare care va fi reflectată de o liniştire a celei exterioare. „Crizele” de tot felul se domolesc, pentru că identificările cu aspectul uman devin mai rarefiate. Realitatea Sufletului îşi face loc în dimensiunea 3D. Devenim, din ce în ce mai des conştienţi de această identitate. Suntem în contact permanent cu corpul nostru, cu energiile noastre şi ne observăm emoţiile, suntem martorii proceselor mentale, dar nu ne mai identificăm cu acestea şi nici nu ne mai lăsăm târâţi în spaţiile uscate ale judecăţii sterile. Ne folosim mintea doar la proiectele 3D, care cer secvenţialitate, dar nu mai privim propria fiinţă şi întreaga creaţie de la nivelul ei. Preferăm să simţim, mai curând decît să gândim realitatea şi să fim mai curând decât să facem. Asta nu înseamnă că devenim inerţi, ci dimpotrivă, că acţiunile noastre beneficiază de întreaga noastră prezenţă şi centrare. Devenim extrem de eficienţi şi extrem de sinceri cu noi înşine. În acelaşi timp, liberi de judecăţile altora faţă de noi, precum şi eliberaţi de propriile noastre judecăţi faţă de alţii. Acceptarea realităţii, cunoaşterea directă a faptului că majoritatea oamenilor joacă roluri, dar că în spatele rolurilor sunt suflete libere ca şi noi, face posibilă această libertate. Este în acelaşi timp o eliberare de suferinţă personală şi colectivă. Suntem conştienţi că toată drama vine din rolurile pe care le jucăm, noi şi alţii, şi că suntem liberi să ieşim din ele atunci când dorim. Judecata este înlocuită de compasiune şi de înţelegerea profundă a jocurilor aspectelor umane.
Felul în care relaţionăm cu ceilalţi se schimbă complet. Suntem liberi. Ştim cine şi ce suntem, şi respectăm acest lucru şi la ceilalţi, oriunde s-ar afla pe drumul lor. Compasiunea şi respectul desăvârşit pentru noi înşine şi pentru ceilalţi a devenit un mod de a fi. Onorarea experienţei lor a devenit un mod de a trăi. Nu mai suntem sclavii trecutului nostru şi nici ai tarelor „moştenite”, nu mai repetăm modelele părinţilor noştri, nici ale societăţii, nu ne mai ghidăm după criteriile polarităţilor, căci simţim că suntem mai mult decât atât. Nu ne mai identificăm cu vechile noastre roluri decât ocazional şi atunci pentru scurt timp. Ieşim din normele conştiinţei colective şi ne bazăm mai mult pe propriile noastre intuiţii care devin din ce în ce mai puternice. Nu mai suntem opresaţi de un trecut dureros – au fost doar experienţe – şi nici nu ne mai temem de viitor. Suntem creatorii propriei noastre realităţi. Este o realitate bazată pe încredere în Sine. Căutările se diminuează pentru că începem să înţelegem şi la nivel mental că totul se află înăuntru deja. Nu mai facem compromisuri, pentru că nu mai este nimic de câştigat, nici iubire de cerşit, nici respect, nici ascultare. Ne dăruim atenţia noastră, prezenţa noastră, iubirea noastră nouă înşine, pentru ca astfel să putem apoi dărui şi altora fără să cerem nimic în schimb. Unii dintre cei apropiaţi nouă nu vor aprecia aceste schimbări, această nouă libertate, acel zâmbet interior ce urmează marii descoperiri de sine. Ei vor să continue vechiul joc, vor drama, vor mecanismele vechi în care am dansat atât de mult timp, pentru că ele în sine sunt un mod de a exista. Sunt rolurile în care au investit atâta energie, atâta viaţă. A ieşi din ele, a ne întoarce la noi înşine înseamnă a tăia un canal prin care ei sugeau din energia noastră. Asta nu e prea plăcut. Ne vor acuza că suntem egoişti, că am înnebunit, am luat-o razna, poate chiar unii dintre ei vor pleca. Dar pe noi nu ne mai interesează micile jocuri de putere. Ştim că puterea asupra celuilalt sau a lui asupra noastră nu este decât una dintre iluziile marelui lanţ de identificări. Realitatea noastră este constituită acum din fiinţe libere să aleagă orice vor. Dar nu şi pentru alţii. Poate că ne vom despărţi de serviciul nostru, de unii prieteni, de unele contexte care nu se vor mai potrivi cu noua noastră realitate interioară. Dar ştiam asta deja, simţeam anumite lucruri din viaţa noastră ca pe nişte greutăţi, aşa că toatea acestea nu sunt decât o eliberare. Încrederea în Sine şi în ceea ce simţim devine criteriul principal al alegerilor conştiente. Uneori mai apare îndoiala. Dar ştim acum că îndoiala este izvorâtă exclusiv din minte, din calcul. Iar în marea realitate, care poate fi doar simţită, nu există îndoială, ci doar alegere. Şi nici o alegere nu poate fi greşită, pentru că nimic nu este greşit în această realitate multidimensională în care învăţăm, încetul cu încetul să trăim. Fiinţe umane care-şi încorporează dimensiunile divine.

Nivelul Creaţiei propriei realităţi
Şi-acum? Ce urmează acum, după această înţelegere izvorâtă din experienţă? Încotro? Dacă veţi auzi această întrebare în cap, să ştiţi din nou că este mintea voastră care are, în mod absolut, nevoie de un scop, de o destinaţie. A-i spune minţii că viaţa nu are nevoie de un scop, că dumnezeu este o experienţă în sine, care nu face nimic altceva decât se experimentează pe sine, înseamnă să vă provocaţi un scurt-circuit mental. Mintea are nevoie de finalităţi. Pe când Fiinţa în ansamblul său se bucură de conştienţa oricărei experienţe. În momentul în care veţi simţi bucurie uneori fără nici un motiv, pur şi simplu, din simplul fapt de a fi, atunci când această bucurie nu va mai avea o motivaţie, nici cauze exterioare, nici cunoaşterea, nici măcar motivaţii spirituale, atunci a venit momentul magic al unei noi expansiuni majore. Este momentul creaţiei şi al exprimării a cine sunteţi cu adevărat. Al eliberării definitive din suferinţă. Nu spun al eliberării de durere, căci unele dureri sunt inerente stării încarnate, dar suferinţei, care înseamnă o prelungire mentală a durerii.
Este momentul în care devenim noi înşine şi în care le permitem tuturor din preajma noastră să fie ei înşişi. Momentul în care permitem realităţii să se desfăşoare liber, fără să încercăm să o controlăm, să o corectăm, să o salvăm. Această atitudine nu este auto-impusă, ci vine complet din interior, din conştienţa a ceea ce suntem. Rolurile noastre, aspectele noastre, nu dispar, dar putem alege liber între ele. Este un act de Creaţie. Viaţa devine un act de Creaţie. Este o clipă uriaşă a încarnării, pentru că este primul nivel al devenirii în care Umanul este conştient perfect de propria sa divinitate. Este un moment eliberator, de o colosală bucurie interioară, fiecare gest al nostru ne exprimă în deplină autenticitate şi libertate. Nu mai acţionăm condiţionat de ceea ce cred alţii despre noi, nici de sisteme de credinţă, nici de dependenţe energetice, căci ştim că noi înşine suntem Conştiinţă şi energie. Totul devine alegere conştientă.
Faţă de nivelul inimii, care înseamnă non-judecată şi acceptare, aceasta este o expansiune ce implică Creatorul din noi. Şi aceste momente de creaţie devin din ce în ce mai dese, pentru că nimic nu se compară cu bucuria Creaţiei. Iubirea pe care o simţim pentru noi înşine(avându-şi rădăcina în acceptare) şi pentru marele rest impregnează totul. Iar iubirea are nevoie mai întâi să se exprime, să dăruiască din ea însăşi. Să comunice. Să împărtăşească. Să se extindă. Aceasta este Creaţia, unul dintre atributele fundamentale ale Divinităţii interioare.
Priorităţile noastre se schimbă. Nu mai suntem stăpâniţi de priorităţile aspectului uman. Nevoia de siguranţă se diminuează pentru că avem încredere în ceea ce suntem, ca şi nevoia de acumulare, de manipulare, de experimentare a puterii personale, toate acestea dispar, pentru că fac parte din identificarea exclusivă cu aspectele noastre umane, iar acum suntem conştienţi că suntem mult mai mult decât acestea. Nu mai suntem sclavii senzaţiilor, emoţiilor, fricilor noastre. Ştim că sunt doar creaţii ale noastre şi din nou, nu ne mai identificăm cu ele. În schimb începem să dăm prioritate necesităţilor Sufletului nostru. Iar prima dintre ele este nevoia de a crea, nevoia de expansiune proprie iubirii care are nevoie să se exprime. Devenim Creatori.
A crea – Creare

Este un timp în care toate lucrurile pe care le facem poartă amprenta originalităţii, a non-convenţionalului, a schimbării permanente. Am renunţat la căile vechi şi nu ne temem să explorăm căi noi în care să ne punem amprenta. Nu există o finalitate a Creaţiei, nu facem asta ca să câştigăm ceva anume, ci numai pentru că putem. Este timpul pentru a face lucruri pe care ni le-am dorit întotdeauna, dar „n-am avut timp”. Putem picta sau crea o afacere, putem să redecorăm întreaga casă cu mîinile noastre sau crea o mare călătorie, putem arunca toate cărţile vechi şi scrie noi o carte, ne putem reinventa grădina, sau relaţia, sau felul în care privim universul. Fiecare clipă poate fi un moment de creaţie, în funcţie de felul în care ne raportăm la ea. Un grad mai mare de conştienţă, de prezenţă, ne deschide către un grad mai mare de creativitate.
Creativitatea este o stare de conştiinţă extinsă, căci ea nu vine niciodată din minte. Mintea nu crează. Ea este analitică. Ea nu poate inventa ceva nou. Ea găseste solutiile vechi, le clasifică şi alege din aceste soluţii vechi. Mintea nu este originală, nu are idei. Sclipirile nu vin deducţii, ci din iluminări spontane, bruşte, integrale. Aceasta este inspiraţia, starea divină a poeţilor, a geniilor ştiinţei, a celor care calcă drumuri nebătute de nimeni. Toată această stare extraordinară este grefată pe o absolută încredere în Sine. Nu este nimic să ne ameninţe, nu există pericol. Simţim că ceea ce suntem nu poate fi ameninţat, distrus sau invadat, nu poate fi ocupat, decât dacă noi alegem asta. Nu ne mai confundam cu nici unul dintre aspectele noastre şi astfel nu mai putem fi manipulaţi, pentru că nu avem nevoie de nimic. Este nivelul lui Eu Însumi.
Starea lui „Sunt” de la nivelul inimii se extinde. „Eu Sunt” începe să creeze realitate împrejurul lui. Este o creaţie personală. Starea creaţiei este bucuria.
Aceste momente de creaţie şi de bucurie nu sunt permanente dintr-o dată, nu devenim brusc nişte iluminaţi cu un zâmbet absent pe faţă, inerţi la realitatea umană şi cu capul în nori. Sunt momente care survin cu încetul, mai întâi uneori. Sunt momente care trebuie cultivate, observate, sunt momente în care practicăm conştienţa, în care respirăm cu bucuria aceea venind de niciunde. Apoi vom cădea probabil din nou în identificări, răni străvechi vor fi redeschise de vreun declanşator „întâmplător”, o vorbă, o situaţie, o relaţie, şi asta ne va arunca înapoi în vâltoare. Dar nu pentru mult timp. Practicând prezenţa şi respiraţia conştientă ne vom aminti repede că orice lucru ne doare indică o identificare, un rol vechi, un mecanism de care nu suntem complet vindecaţi, şi atunci vom renunţa la el în mod conştient, prin alegere. „Eu sunt doar cel care aleg să fiu”. Alteori, atunci când observaţia interioară ne aduce în punctul în care simţim că o anumită stare energetică şi de conştiinţă ne cuprinde, putem alege să intrăm în ea, doar aşa, ca să vedem ce se întâmplă. Experimentăm de pildă furia sau tristeţea doar pentru că alegem să facem asta. Dar ştim că noi suntem cei care alegem, că nu este nimeni vinovat sau răspunzător. Este o alegere liberă pe care o putem face şi putem deasemeni să ieşim din stare atunci când dorim s-o facem.Este deasemeni un act de creaţie interioară. Stările noastre nu sunt decât modulări ale energiei interioare şi putem experimenta orice stare, dacă alegem asta. Dar ne  vom întoarce mereu la echilibrul interior al Creatorului conştient şi liber. Aici este vorba despre o libertate interioară faţă de stări, identificări, roluri şi mecanisme. A fi liber înseamnă a fi conştient, ne-identificat cu o stare, rol, mecanism, capabili de a intra şi de a ieşi oricând din ele.
Este o stare încarnată, în care suntem pe deplin prezenţi în corp, în aici şi acum, şi în acelaşi timp conştienţi de alte dimensiuni ale noastre. Toate experienţele de „conştiinţă extinsă” pe care le-am trăit vreodată ne sunt accesibile ca realităţi ale propriei noastre fiinţe. Avem darul de a fi prezenţi pentru cei din jurul nostru atunci când dorim asta, de a asculta, de a simţi, avem intuiţii puternice şi clare, pe care nu avem nevoie să le mentalizăm, căci avem încredere în ele în stare nedesfăşurată. Nu avem nevoie de nici un fel de unelte, de nici un fel de „tehnologii ale sacrului” pentru a simţi propriile noastre niveluri. Nu avem nevoie de plante sacre, de ritualuri, de lumânări, de droguri sau substanţe, nu avem nevoie de rugăciuni, nici de cristale sau proceduri ritualice, nu avem nevoie de nimic, decât de Prezenţă şi de un unic instrument al fiinţei, respiraţia noastră, cea care uneşte, cea care leagă cumva focusul conştienţei de toate nivelurile fiinţei noastre. Suntem liberi şi ne simţim unificaţi. Tot ceea ce am fost vreodată este aici, in noi, în această clipă, şi tot ceea ce vom fi vreodată nu a fost creat încă. Noi suntem aceia care putem alege ceea ce va fi, în fiecare moment al vieţii noastre.
Nu suntem legaţi de nici un alt adevăr decât al nostru, căci suntem conştienţi că nu există decât adevăr subiectiv.

Horia Ţurcanu

sursa http://www.calatoriainimii.net/2011/02/nivelul-creatiei-constiente-iesirea-din-iluzia-suferintei/ 
fotografiile si titlul sunt schimbate de mine