Iata cat de frumos ne intampina maestrul
Omraam Aivanhov cu Semintele Fericirii, aduse intr-un mod special pentru
fiinta care cauta Inaltul Ideal…
“Fiinţa umană caută, conştient sau
inconştient, un sens în viaţa ei. Are nevoie de un motiv de a exista şi
în fiecare zi încearcă să-l găsească în tot ce i se petrece, în viaţa
familială, socială, profesională. Dar în realitate, nici o reuşită, nici
o posesiune materială nu poate să-i dea sensul vieţii, dacă chiar e
vorba de un “sens”, iar sensul nu e material, nu putem să-l găsim decât
sus, în planurile subtile. Mai jos, nu găsim decât forme. Putem să
umplem formele cu un conţinut care e dat de sentiment, de senzaţia pe
care o încercăm atunci când iubim un obiect, o fiinţă sau o activitate.
Dar sentimentul e trecător, într-o zi sau alta vom simţi un gol şi vom
suferi. Trebuie, deci să căutăm un lucru deasupra conţinutului: sensul.
Când am atins sensul, posedăm plenitudinea.
Când aţi găsit sensul lucrurilor,
îl aveţi pentru totdeauna. Dar pentru a-l găsi trebuie să urcaţi să vă
hrăniţi, să vă gândiţi, să iubiţi, să acţionaţi în planurile superioare.
Când căutaţi mai jos, nu găsiţi nimic. Nimic din ceea ce e material nu
vă va aduce acest sens. În timp ce cu un adevăr pe care îl sesizaţi sau
care vi se dă, puteţi lucra şi trăi cu el tot timpul având rezultate.
Desigur, nu e suficient să aveţi
timp de meditat şi un moment de inspiraţie, lumină, pentru a da un sens
vieţii; trebuie să învăţaţi să faceţi să dureze acest moment până devine
o stare de conştiinţă permanentă care purifică, ordonează şi
restabileşte totul în voi. Din păcate, sunteţi destul de des nepăsători,
treceţi uşor, în câteva minute, din lumea divină în preocupările cele
mai prozaice şi stupide, ca şi cum s-ar şterge totul. Ei bine, nu ştiţi
ce pierdeţi, pentru că această stare are puterea de a acţiona asupra
fiinţei voastre pentru a o linişti şi a-i armoniza mişcările; dacă aveţi
puterea să o menţineţi, ea e capabilă să împiedice stările negative
care vin să se instaleze în voi. Iată, aţi făcut schimbări, şi după ce
aţi meditat, v-aţi rugat, aveţi nevoie să vă gândiţi la lucruri
nesemnificative, răzbunări, plăceri.
Veţi spune”Dar ne cereţi ceva
imposibil. În viaţă nu putem menţine continuu stările divine.” Da, în
aparenţă aveţi dreptate, trăiesc în aceeaşi lume cu voi şi ştiu cum e.
Dar ştiu de asemenea că, în ciuda oboselii, descurajării, necazurilor,
discipolul luminii nu se descurajează, din contră el se agaţă de ce a
cucerit, de experienţele care i-au dat, în anumite momente privilegiate,
un veritabil sens al vieţii.
Deci, chiar dacă în existenţă e
imposibil să nu suferim, să nu plângem, trebuie să conservaţi în voi
acest sens al vieţii;şi nu numai să-l conservaţi, ci să utilizaţi
dificultăţile vieţii cotidiene pentru a-l întării, amplifica. Aşa
lucrează adevăraţii spiritualişti. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu
întrerup lucrul divin pe care l-au întrerprins înainte. Chiar în
mijlocul încercărilor grele, ei îşi spun:”Iată o bună ocazie de a
mobiliza toate forţele ostile în serviciul muncii mele.” În timp ce
majoritatea oamenilor, chiar dacă nu li se întâmplă nimic rău, vor face
în aşa fel încât vor demola prin indiferenţa lor tot ceea ce au cîştigat
bun. Atunci iată, creem, distrugem, creem, distrugem…şi de aceasta nu
obţinem nici un rezultat. Pentru a obţine rezultate, trebuie să fim
perseverenţi în munca spirituală pe care am început-o, adică trebuie să
punem totul în serviciul acestei munci: binele, răul, bucuriile,
suferinţele, speranţele, descurajarea, da, totul în slujba acestei
munci. Iată ce înseamnă cu adevărat a construi, cum fiecare zi aduce
elemente noi. Sensul vieţii, nu-l găsiţi din plin nici în familie, nici
în profesie, nici în artă, nici în călătorii, etc. Acestea pot fi
mijloace care vă ajută să vă apropiaţi acest sens, dar nu îl conţin.
Proba: familia, meseria, călătoriile sau arta nu au împiedecat niciodată
un bărbat sau o femeie să se sinucidă.
Dacă ne decidem să participăm la
realizarea Împărăţiei Domnului şi Dreptăţii Sale, vom găsi sensul
vieţii. Pentru că aşa, orice vi se întâmplă, ştiţi că sunteţi un
lucrător pe pământul Domnului şi vă simţiţi arhiplin, fericit, susţinut,
pentru că participaţi la o muncă uriaşă. Nu sunteţi singur, nu sunteţi
abandonat. Toţi pot, de astăzi, să găsească sensul vieţii, pentru că, de
astăzi, în loc să muncească pentru ei înşişi, pentru nevoile lor,
satisfacţiile lor, ei pot spune:”De acum înainte, vreau să lucrez pentru
Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa”. Şi chiar dacă numele lor nu e
cunoscut pe Pământ, el este scris în Cartea Vieţii şi sunt răsplătiţi cu
binecuvântările Cerului. Nimic nu e mai glorios decât să te angajezi în
această muncă. Da, în fiecare zi trebuie mers mai departe, să ai
aspiraţii mai largi, mai vaste: aceasta dă cu adevărat un sens vieţii.
Şi când aţi trăit un moment divin,
fie prin meditaţie, rugăciune, muzică, lectură sau contemplare a unui
peisaj, încercaţi să mulţumiţi Cerului. Spuneţi:”Astăzi am trăit ceva
excepţional! Trebuie să mă alimentez mâine şi poimâine, pentru că acesta
e Cerul. Acest moment va transforma totul în mine.”
A găsi sensul vieţii înseamnă a
găsi un element care numai lumea divină îl poate oferi; dar nu îl dă
decât acelora care, în lungul anilor, au făcut eforturi pentru a ajunge
la el. Sensul vieţii nu e ceva ce se poate fabrica afectiv sau mental:
nu omul e cel ce decide care va fi acesta pentru el.
Sensul vieţii este recompensa unei
munci interioare, răbdătoare, neîntreruptă pe care omul o face asupra
lui însuşi. Când a ajuns la o anumită stare de conştiinţă, primeşte din
Cer un electron, ca o picătură de lumină care impregnează toată materia
fiinţei lui. Din acel moment, viaţa sa primeşte o dimensiune şi o
intensitate nouă, evenimentele îi vor apărea cu o nouă claritate, ca şi
cum i s-ar fi dat cunoaşterea sensurilor lucrurilor. Şi chiar moartea
nu îl mai sperie, pentru că acest electron i-a descoperit imensitatea
unei lumi eterne unde nu există pericole, nici tenebre, şi omul simte că
deja merge în lumea nelimitată a luminii.
Odată ce a descoperit sensul
vieţii, totul păleşte în prejmă, iar necazurile existenţei cotidiene îşi
pierd importanţa. Toţi acei care îşi pierd timpul plângând şi
lamentându-se pentru că nu au bani, că nu au succesul sperat, că sunt
abandonaţi sau trădaţi, arată, de fapt, că nu au descoperit adevăratul
sens al vieţii. Dacă banii, ambiţia, posesiunea unui bărbat sau a unei
femei reprezintă pentru ei acest sens, atunci, evident, nu vor lipsi
ocaziile să fie dejamăgiţi şi supăraţi!
A găsi sensul vieţii înseamnă a
tinde la o stare de conştiinţă atât de elevată, care îmbrăţişează
universul întreg, încât micile lucruri ale existenţei se pierd şi se
dizolvă. Chiar când e confuz, persecutat, acel ce a găsit sensul vieţii
se simte reconfortat şi el e cel care îi priveşte pe alţii cu milă, şi
spune:”Săracii, nu văd că, orice ar spune, orice ar face, eu trăiesc în
imensitate, în eternitate, particip la viaţa cosmică.”
Poate veţi găsi că tot ce v-am spus
e dificil de înţeles. În realitate, aveţi nevoie să reţineţi doar
aceasta: nu veţi găsi sensul vieţii dacă nu vă puneţi în slujba unui
ideal sublim. Pentru că în spatele acestui ideal, există
miliarde de creaturi luminoase care lucrează şi, cînd vor vedea că voi
participaţi cu ele la construcţia unei noi lumi, vă vor da toate
binefacerile şi atunci veţi fi aşa de plini că vă veţi revărsa. Chiar
dacă nu cereţi nimic, chiar dacă nu aşteptaţi nimic, veţi simţi că aţi
primit tot.”
sursa http://reiki-angels.com/2013/04/10/sensul-vietii/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu